Samurai provine din verbul "Saburo" care inseamna "a servi".
In Japonia doar samuraiului ii era permis sa poarte arme.
Conform codului de onoare al samurailor, acestia erau obligati la un anuma comportament si era de asteptat ca ei sa constituie un exemplu pentru subordonatii lor.
Katana era considerata arma de suflet a samuraiului.Bushido spunea ca sufletul samuraiului este katana si uneori samuraii erau prezentati ca fiind dependenti de arma lor.
Dupa nasterea primului baiat, acesta primea prima sabie intr-o ceremonie numita Mamori-gatana.Era o sabie de parada (netaioasa) si era purtata de baieti pana la varsta de 13 ani.Cand ajungea la aceasta varsta , baiatul primea prima sabie adevarata, armura si un nume de adult,devenind astfel samurai printr-o ceremonie ce se numea Genbuku.
Un samurai era de obicei botezat prin combinarea unei ideograme din numele tatalui sau bunicului sau , cu o ideograma kanji noua.Uneori numele era influentat de cel al seniorului pe care il serveau.
În război, samuraiul, călărind pe un cal, încărcat cu harnașamente grele și somptuoase, purta o armură făcută din plăci de fier, coifuri de fier bogat decorate, încălțăminte din piele de urs, un arc mare, tolba cu săgeți, un pumnal și una sau două săbii. Nu lipsea niciodată din echipamentul unui samurai un steag și un evantai de care samuraiul se servea pentru ca gesturile lui să pară cât mai marțiale când dadea ordine trupei. Luptătorii simpli erau echipați mai ușor, desculți sau cu sandale ușoare de papură, purtau pantaloni scurți și jambiere groase de cânepă și piele, o halebardă lungă, o sabie, unii având și arc cu săgeți. Pentru protecție aveau un scut de lemn mare și foarte greu. Un samurai trebuia neapărat să știe să cânte la un instrument, de obicei flaut.
Înainte de începerea luptei samuraiul cel mai curajos provoca la luptă un războinic, de rang cât mai înalt, din tabăra adversă.
