Într-o zi într-un cocon a apărut o mică gaură. Un om, care trecea din întâmplare prin preajmă, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forța să iasă prin această gaură mică.
După multe încercări se părea că fluturele a abandonat, și gaura rămăsese la fel de mică. Părea că fluturele a făcut tot ce putea și nu mai era în stare de nimic altceva.
Atunci omul a decis să ajute fluturele: a luat un cuțit si a deschis coconul. Fluturele a ieșit imediat. Însă corpul fluturelui era slab și anemic; aripile sale erau puțin dezvoltate si aproape ca nu se mișcau.
Omul a continuat să observe crezând că dintr-un moment în altul aripile fluturelui se vor deschide și vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta să poată zbura.
Acest lucru nu s-a întâmplat! Fluturele și-a trăit restul vieții târându-se pe pământ cu corpul său slab și cu aripile chircite.
Nu a putut zbura NICIODATĂ!
Ceea ce omul, prin gestul său de bunătate și prin intenția sa de a ajuta, nu a înțeles, este că trecerea prin gaura strâmta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele să trimită lichidul din corpul său către aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viața îl punea sa treacă pentru a putea crește și pentru a se dezvolta. Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viața.
Daca ni s-ar permite sa ne trăim viața fără a întâlni obstacole, am fi limitați.
Tot ce vei primi e EXACT ceea ce AI NEVOIE ca să câștigi singur ceea ce vrei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu