Karate Traditional-Despre Kime

                    Despre 
             kime

  
KIME este un substantiv pentru verbul" kimeru ", ceea ce înseamna "a decide", "a încheia".
   
Kime este esenta karateului, fara kime, karate nu exista.

  Kime ,numit si „decizie finala”, reprezinta aptitudinea de a dirija în momentul si locul ales, ansamblul de fluxuri energetice pe care corpul este capabil sa le elibereze. Oarecum, este o unda ce emana din ansamblul corpului si se propaga spre exterior dincolo de brat si picior, în scopul de a aduna toate energiile fizice si psihice ale organismului .

Kime este contractia musculara a întregului corp, pentru o fractiune de secunda , in urma impactului, pentru a furniza "soc", prin tinta.




    




Se spune ca odata un tânar s-a hotarât sa-si dezvolte stilul predat, asa ca a plecat din orasul sau natal, si a ajuns într-un orasel de provincie. Hotarât sa le predea oamenilor de acolo, el a aflat ca acolo exista deja un    Maestru de Karate a carei reputatie era atât de mare încât desfiintase orice concurenta. Considerându-se prea bine pregatit pentru a se retrage, s-a dus chiar a doua zi la usa scolii Maestrului, hotarât sa-l provoace la lupta si sa-l învinga.

   Usa i-a fost deschisa de un batrânel, care, dupa ce i-a auzit intentia, a încercat sa-l convinga de puterea Maestrului si de faptul ca, provocându-l pe acesta la lupta, nu facea decât sa-si puna viata în pericol.    Încercând sa-l impresioneze pe batrânel, tânarul a luat o scândura ce statea într-un colt si, cu o lovitura scurta de genunchi a rupt-o în doua. Batrânul însa nu a fost nici pe departe impresionat, asa cum se astepta tânarul, si a continuat sa-l avertizeze de inutilitatea provocarii Maestrului la lupta. Pentru ca tânarul nu parea sa înteleaga, batrânelul l-a rugat sa astepte un moment si a disparut putin. Când a revenit, tinea în brate o enorma bucata de bambus. I-a întins-o tânarului si i-a spus ca Maestrul sparge cu o singura lovitura de pumn aceasta bucata de bambus, si ca daca nu e capabil sa faca si el la fel, nu are rost sa mai insiste.
    Încercând sa sparga bucata de bambus asa cum mai devreme sparsese scândura, în cele din urma tânarul s-a lasat pagubas, epuizat si cu membrele accidentate, declarând ca nimeni nu poate sparge bambusul doar cu mâinile goale. Batrânelul însa l-a corectat, întarind de fapt ceea ce-i spusese si mai devreme: Maestrul poate sa faca asta, si l-a sfatuit pe vizitator, sa abandoneze proiectul atâta vreme cât nu este în stare de acelasi lucru.      Dezamagit, tânarul a promis ca va reveni într-o buna zi si ca va reusi sa treaca testul.
     Timp de doi ani, tânarul s-a antrenat intens în spargeri, si în cele din urma s-a prezentat din nou la poarta scolii. Acelasi batrân i-a deschis si i-a adus faimosul bambus pentru a-l testa. Tânarul a fixat bucata de bambus între doua pietre, s-a concentrat câteva secunde, a ridicat mâna si a spart bambusul cu un strigat teribil. Cu un surâs de satisfactie, s-a întors spre batrân. Însa acesta, cu un aer de regret pe chip, i-a spus: „Sunt de neiertat, am uitat sa precizez un detaliu: 
  Maestrul sparge bambusul... fara a-l atinge!” Tânarului a ripostat, spunând ca nu crede ca asa ceva este posibil pâna nu vede cu ochii sai. Batrânul a adus un bambus solid, pe care l-a suspendat printr-un fir de plafon. Începând sa respire profund, fara a scapa bambusul din ochi, a scos un sunet terifiant, venit parca din strafundurile corpului, iar mâna sa, ca o sabie, a taiat aerul pentru a se opri la cinci centimetri de bambus... care s-a despicat. 
     Socat, tânarul a ramas mai multe minute fara a putea scoate un cuvânt, apoi si-a cerut scuze de la batrânul Maestru pentru comportamentul sau si l-a rugat sa-l accepte ca elev.