"Ridica-te!" Fiecare molecula
din corp se revolta atunci cand dupa fiecare proiectare la sol ma ridic.
Muschii sunt intr-o continua relaxare incordata, plamanii sunt ca doua motoare
de avion la capacitate maxima, oasele ma dor, muschii ma dor, pielea ma doare,
totul ma doare, tot corpul cerseste pentru o clipa de ragaz.
Capul imi vuieste, sala se invarte cu
mine. Atac, sunt la pamant, ataca, il proiectez, trebuie sa ma misc cu tot
corpul, orice greseala de a executa tehnica doar cu mainile este sortita
esecului, trebuie sa execut miscarile din hara.
De as fi dormit mai mult de 5 ore pe
noapte in ultimile saptamani, de nu ar fi trebuit sa conduc 10 ore, de nu ar fi
fost antrenamentele istovitoare inainte de examen, poate ar fi fost mai usor,
sau poate ca nu!
"Ridica-te!" Genunchiul stang
incepe sa cedeze, orice contact cu solul inseamna durere. Timpul se scurge, mai
bine de o ora. Ne oprim, ne aliniem, in fata noastra se aliniaza cei ce urmeaza
sa fie examinati pentru nidan (2 dan). Doua minute de ragaz, acum sunt uke
pentru nidan. Urmeaza acelasi ritm ametitor, timpul sta pe loc, durerea a
devenit a doua natura, m-am obisnuit, cad si ma ridic mecanic, muschi,
genunchi, articulatii nu mai conteaza, nici promovarea examenului nu mai
conteaza, a disparut orice dorinta.
Nu stiu cat timp a mai trecut, nici nu
mai are importanta, ne aliniem din nou, in spatele celor care au fost examinati
pentru nidan, in fata lor se aliniaza cei care urmeaza sa fie examinati pentru
sandan. Am cateva minute de ragaz pana primim "comanda de a intra in
lupta" , urmeaza acelasi vartej, acelasi "joc de ping-pong",
aceea "miscare" non stop.
"Ridica-te! Mintea misca corpul! Te
ridici sau renunti la tot! Nu te mai plange ca nu ai fost odihnit, ca sensei
te-a <<fezandat>> in timpul antrenamentelor, toate astea sunt
scuze!"
Examenul se termina. Gi-urile s-au
ingreunat din pricina transpiratiei, respiratia incepe sa revina la normal
usor, usor, ma dor muschi pe care nu stiam ca ii am.
A fost mai mult decat un examen tehnic, a
fost un test de vointa, un test in care am atins limitele si a trebuit sa le
depasesc, un examen pentru care a trebuit sa muncesc din plin, o lupta cu mine!
Daca ar fi sa exagerez as spune ca a fost cale de ispasire a pacatelor sau
macar a unora dintre ele.
A fost genul de examen care la 35 de ani
iti poate schimba sistemul de valori, care nu se incheie cu o rasuflare
"uff, am trecut" ci care se incheie cu multe intrebari si cu obligatia
de a persevera, de a te autodepasi, de a fi mai bun astazi decat ieri.
Dincolo de tehnica, de eficienta, Aikido
este o arta martiala care te ajuta sa te redescoperi, sa te intelegi, sa iti
descoperi limitele si sa treci peste ele. Nu este singura Cale, este cea aleasa
de mine, insa pentru a o urma trebuie sa fii deschis la minte sa renunti la
aroganta impusa de necunoastere, la acea nestiinta care te minte atat de frumos
pentru a fi sigur pe tine, pentru a crede ca ceea ce faci e bine.
Cum stii daca acea Cale pe care ai ales-o
este buna? Foarte simplu, fii cat mai aproape de sursa, de adevar caci adevarul
este unul singur iar variantele lui nu fac decat sa induca in eroare. Smecherii
gen haina care mi se potriveste nu fac decat sa ascunda dorinta propriului
confort ori artele martiale si confortul ori complacerea nu fac casa buna.
Asa ca oricat de greu ti-ar fi si orice
stil ai practica incarca sa fii cat mai aproape de sursa, nu fa compromisuri,
nu gradele conteaza, nu sa ai e important ci sa stii si sa fii!
Ion STATE
Dojo Cho Aikido Aikikai Constanta
www.aiki.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu