Povestiri zen 8 -Fudoshin

   
    Un samurai  a mers la Miyamoto Musashi cerîndu-i sa-l învete adevarata cale a sabiei. Maestrul a fost de acord.
    Devenind discipolul sau, samuraiul îsi petrecea timpul conform cu instructiunile maestrului, carând si taind lemne si aducând galeti de apa de la un izvor aflat la mare distanta. A facut aceste lucruri o luna, doua luni, un an, trei ani. În zilele noastre, un discipol ar fi plecat dupa o saptamâna, sau chiar dupa câteva ore. Dar samuraiul a continuat si în acest fel si-a format corpul. Totusi, la sfârsitul celor trei ani, a simtit ca fusese destul si atunci si-a întrebat maestrul:” Ce fel de antrenament este acesta? Nici macar nu am atins sabia de când am sosit aici. Îmi petrec timpul carând apa si taind lemne.       Când aveti de gând sa ma initiati?”
  “Bine, bine”, a spus maestrul. “Daca asta este ceea ce doresti, te voi învata acum adevarata tehnica”.
   I-a cerut sa se duca în dojo si acolo, în fiecare zi, de dimineata pâna seara, discipolul trebuia sa paseasca de-a lungul marginii exterioare a tatami-ului, de jur împrejurul salii, fara a gresi vreun pas.
     Discipolul a pasit pe marginile exterioare timp de un an. L-a sfârsitul acestei perioade i-a spus maestrului:”Sunt samurai, am o îndelunga experienta a luptei cu sabia si am cunoscut alti maestri de kendo. Nici unul nu m-a instruit în acest mod. Acum, va rog, învatati-ma adevarata cale a sabiei”.
     “Foarte bine”, a spus maestrul. “Urmeaza-ma”.
       L-a condus departe în munti, pâna într-un loc unde un trunchi de copac se afla asezat deasupra unei vai adânci, peste un abis ametitor.
     “Acolo”, a spus maestrul. “Traverseaza”.
      Samuraiul nu avea nici o idee despre intentia maestrului sau; când a privit în jos s-a tras înapoi si nu a putut trece.
     Deodata, în spatele lor, s-a auzit toc-toc, sunetul bastonului unui orb.
    Orbul, fara nici grija, a trecut trecut cu hotarâre peste abis.
    Samuraiul a înteles ca daca un orb era în stare sa treaca atunci si el ar fi trebuit sa poata. Vreme de un an pasise de jur împrejurul marginii tatami-ului, care era mult mai îngusta decât trunchiul de copac si deci trabuia sa fie în stare sa traverseze în partea cealalta.
     Samuraiul a trecut dincolo.
     Antrenamentul se sfârsise: timp de trei ani cladise forta si corpul sau; timp de un an îsi dezvoltase puterea concentrarii pe o actiune; si la sfârsit, înfruntând moartea la marginea abisului, avusese loc instruirea finala a spiritului si a mintii.